Esperanto: Introducere

ESPERANTO   pronunţie (standard): esperanto

Probabil multă lume a auzit de Esperanto: această limbă artificială, destul de interesantă, a cărei comunitate de vorbitori, destul de largă în zilele noastre, devine tot mai mare.
 Mulți știu ce înseamnă, dar puțini îi înțeleg scopul. 
Este cea mai vorbită limbă artificială. A fost inventată de Zamenhof, cu scopul de a servi ca limbă de circulație internațională. Însă, odată cu evoluția ei și conturarea unei culturi populare, putem remarca faptul că Esperanto are o importanță și în lingvistică: această limbă dovedește cum o limbă inventată este aplicabilă în societate.

Unii spun, pe bună dreptate, că Esperanto este cea mai ușoară limbă de învățat. Însă, dacă suntem obiectivi vom remarca faptul că vocabularul limbii are la bază limbi europene, și omite aspecte lexicologice importante din afara acestui continent. Bineînțeles, asta nu constituie un impediment pentru sutele sau chiar miile de vorbitori din China sau alte state de acest fel. 

Pronunția este simplă, accesibilă oricui. Scrierea este fonetică, și nu există niciun cuvânt care să fie neregulat.
Esperanto are și un imn (ascultați aici, și pentru a observa pronunția specifică limbii).

Istoric

Esperanto a fost inventată de Ludovic Lazar Zamenhof și lansată în 1887.

Clasificare lingvistică

• Clasificare lingvistică: limbi artificiale - planificate - auxiliare internaționale- Esperanto

 Esperanto conține aspecte lingvistice din mai multe limbi indo-europene, însă sistemul gramatical nu se aseamănă aproape deloc. Din punctul de vedere al vocabularului, avem cuvinte din limbi germanice, cum este knabo (băiat), sau din limbi neolatine, precum laboro, kreskas (muncă, crește).

Esperanto a dat naștere altor limbi artificiale (sau le-a inspirat), precum ido sau interlingua, și într-o oarecare măsură se aseamănă cu acestea.

  Scriere

 Esperanto folosește un alfabet propriu, astfel că scrierea este fonetică: fiecare literă în parte desemnează un sunet. Mai jos se află literele, și pronunția corespunzătoare în română:
c = ț (caro [țaro] = țar)
ĉ = c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă)
g = ghe sau ghi (geologio [gheologhio] = geologie)
ĝ = g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină
ĥ = h gutural; inexistent în limba română
i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb)
j = i scurt ca cai (kaj [cai] = și)
ĵ = j (ĵargono [jargono] = jargon)
ŝ = ș (ŝtofo [ștofo] = stofă)
u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare)
ŭ = u scurt ca în tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine)

Exemplu de text

-------Din Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 1

Ĉiuj homoj estas denaske liberaj kaj egalaj laŭ digno kaj rajtoj. Ili posedas racion kaj konsciencon, kaj devus konduti unu al alia en spirito de frateco.